scriu ochii tăi pe timpane surâsuri
ca zimții de nea pe iarba amară
se scurg în oglinzi imperii de ceară
iar zarul cade pe umbă-n apusuri

cuvântul din spini în inimi coboară
sub clopote spânzurat de eresuri
poveri de bronz cad în ore și sensuri
când zei vicleni moartea-n muguri măsoară

ne va fi toamnă Ova ne va fi vânt
în spații ce-ar ezita să existe
în iureșul împresurat de pământ

și-n plumbul târziu din vagi jurăminte
ar fi-nghețat trădarea pruncului sfânt
un crivăț onest din blidul cu linte