mi-am reciclat fiecare bucată a sângelui
mai am câteva ore de tinerețe
până se aud genunchii orașului
ispășindu-și sfârșitul
cursiv
din fiecare capăt al frânghiei

mă desconspir în culoare
lângă șarpele public
și la cât de puțină respirație
mușc din umărul tău
tăcerea
este doar un alt sat de frunze

unde atârnă o pădure de oameni