O stâncă albă, parcă rezemată
De azuriul cerului senin-
Deasupra, vulturi zboară-n cercuri lin
Si cad apoi spre apa-nvolburată.

Langă cascadă răsturnat un pin
Croieste-o punte parcă desenată
Spre-o lume poate și mai minunată
Să treci dincolo…Oare ce destin,

De malul cu verdeață mă desparte ;
Cum pot pleca o clipă mai mai departe,
Când râul, stânca, toate mi-s în cale?

Si stânca albă, ca si apa rece
Pe toate timpul veșnic le petrece..
Noi cu-ale noastre, timpul cu-ale sale…