http://www.youtube.com/watch?v=51Pe4BHEarc


Te gândeam deseori și te vedeam așa,
prin ochi de femeie din cretă cu rochiță în buline
și cozi împletite
și ștrampi cu un fir tras pe pulpa dreaptă.

Te vedeam așa,
ca pe un burete frumos,
dar frumos de tot,
cum nu s-a mai văzut în lumea femeilor de cretă,
umed și deocheat pe la colțuri,
cu inserții și contururi precise
și miros de apă în care s-au ofilit ghiocei
abramburistic albăstriți cu cerneală.

Te aplecai deasupra mea
și se descoperea în spatele tău soarele
și se acoperea în spatele meu orbita cimitir.
Mă dureau ochii de la atâta lumină,
prea multă dintr-o dată,
de la atâta plâns,
pentru că și femeile de cretă plâng cu praf de pufuleți
și visuri mărimea 10-24 la sandale cu beretă roz.

Îți spuneam " Tatăl nostru" la cap
apoi mă prefăceam că mă apucă sughițul,
să-mi scuz răsuflarea tăiată.
Mă dădeam de ceasul morții
și trăgeam pe furiș câte un nor de coadă,
să scuture câțiva stropi și să mă șteargă de pe asfalt.
Tu, bonom din fire și mai presus de toate milos fără cauză,
te prefăceai că nu observi și-mi aprindeai o țigară
apoi îmi citeai în talpă cam câte golgote voi mai urca.

Îți suflam haos pe după ureche
și te rugam: mai bine deschide-mi al treilea ochi
și stinge-mi deasupra capului bețe de chibrit
să-mi fie de leac,
" leac si babei colac! " .