vine și vremea aceea când
nu mai poți să te duci o să vrei și
trupul nu te va mai asculta
să-ți vină să mori și
trupul nu te va mai asculta
de dor
de răzvrătire te vei ruga pentru tine atunci
pentru nimeni
sufletul tău închis nu va mai putea să iasă
din tristețe ca un spațiu din
oase mărturia de a fi fost
credință
te va îngenunchea și-ți va cere ție mai întâi
iertare
pentru că n-a făcut la timp ce trebuia cu tine

resemnează-te la fereastră cum trec moșii
strămoșii tot neamul la
viață trag într-acolo unde
plânsul e cât o apă care despică
grâul între oameni și îngeri

prin ochii tăi cât istoria

le-aș putea citi obârșia dar niciodată
ce va fi

(30 martie 2013)