POATE DOAR…



Un monstru se află-n oglindă
și-ți fură mereu,
zi de zi
imaginea
tinereții…
Dar știma aceasta
precum un crocodil
îți va ataca și mâine imaginea chipului
și ți-o va târî adânc în mlaștina din oglindă,
și-o va sfâșia, însângera,
căci îți cere ofrandă
câte un chip
în fiecare zi!...
Și ce erou
ar putea să se lupte cu el,
să-l răpună, să-i taie toate capete
de hidră
și să te salveze?...
Poate doar
Poetul…













ULTIMUL PÃTRAR…



Luna
e inima care-mi bate sub piept,
tot mai neregulat:
un vârcolac o mănâncă mereu
acum a ajuns la ultimul pătrar!...
Tot ce-a mai rămas din ea
am s-o sfâșii în bucăți
și-am s-o îngrop în cele patru puncte cardinale
sub brazdele albe
ale colii de scris
sa înverzească,
cuvintele,
să se coacă
și să rodească
pentru un seceriÈ™ bogat
al lunii noi
postume…










CÃLIMARA


Străbunii mei
își ascundeau sufletele
sub talpa casei,
în arbori, în vâsc,
în pietre, ori păsări -
și numai după ce acestea erau găsite și ucise
mureau și ei!...
Viața și moartea mea -
v-o spun cu toată sinceritatea, să știți,
nu ascund nimănui!...-
se află
în călimara aceasta
de pe masa de scris!...
Vă rog,
să n-o vărsați din greșeală
sau cu intenție,
nu scuipați în ea
și n-o spargeți!
Eu înting penița
și scriu :
iar cerneala scade oricum,
mai e doar puțină …
Dacă-mi veți sparge călimara
și veți călca-n picioare cioburile și restul cernelii,
sufletul meu
se va muta într-o altă casă, departe –
într-o stea
din apropierea Luceafărului!...