Privește lumina mamă
răsfrântă în verde muced
cum se topește peste bulevard
cum se destramă pe morminte
ascunse sub betonul încins și uite cum ard
golurile lumii între amintirile buimace
și nu te doare singurătatea
ce-ți cade perpendicular pe piept
nici pruncii încăierați cu vântoasele lumii
nu-ți împung coastele

privește mamă lumina
ascunsă în cuiburi părăsite
și Marmara cum își inundă malurile cu moarte
ca să mă înveți cum se silabisesc eternitățile
și împinge-mă în venele înghețate ale timpului
să nu mai simt povara trupului plimbat clandestin
pe străzile topite și vânturate
ale bulevardului crispat de sare și bocit de vânt