Nu vreau
să mai fiu copacul fără frunze,
care-și înalță crengile
până când se descompun,
fără ca, cineva să-l observe.
Am obosit
să mai exist
ca decor suficient de banal,
pentru a nu mai conta.
Trebuie să mă răzvrătesc,
altfel,
voi avea mereu
aceeași existență ștearsă,
apăsată de greutatea propriei umbre,
în care, eu,
deghizată într-un copac înfrunzit,
voi aștepta mereu
o pală de vânt.