Iubitule, și dacă sufletele noastre
vor sta unul lîngă altul în pustie
ca două picături dintr-o licoare
pe care El o bea fără să știe.

Și dacă în licoarea asta rece
vom ști că nu am fost doar niște pete
de apă răsărite în timp
ca să îi potolim cereasca sete.

Dacă vom vrea și atunci să fim noi
și sufletul ne va părea blestem
cînd nu vom avea ochi pentru a plînge
și gură pentru a striga ce vrem

nici ca acum, cînd numai forma gurii
și glasul care pare slobozit
ne dau iluzia că plîngem încă
și că ne este plînsul auzit.

Volumul PESTE ZONA INTERZISÃ 1979