Mersul cum umple pe rând șirul deschis de capcane!
Răsdumicați tot mai adăstăm cu ochii pe flamuri și peste.
Cu vinele toate deschise, înalt țâșnitoare,
cum totuși nespus strălucim printre toate aceste!

Alunecă parcă pe-ncetul, deasupră-ne munții.
Părelnic e glasul neșterselor urme spre creste…
Cum iarba ca pe-o velință mițoasă ne-o tragem deasupra!
Cum totuși ades fulgerăm de sub toate aceste…



(din volumul "Poeme" - 1971)