În fiecare moment trebuie să urmez un drum uneori lin alteori lăturalnic. De cele mai multe ori îmi aloc timp să arunc o privire peste umăr niciodată nu ajung devreme, niciodată nu-s bine. Am rochia plină de valuri părul agitat ca blana unei mâțe suflu ca și când aș vrea să îmi golesc plămânii de nicotină. Urăsc țigările pentru că îmi e teamă că o să mor și am auzit că doare cel mai tare.

Între timp tot pun un pas în fața celuilalt clătinându-mă ca un acrobat în prima zi.

Număr tot ce se poate număra de la bani la cicatrici numai oamenii nu-i număr, aduce ghinion. așa mi-a spus bătrâna de peste drum înainte să-mi strângă mâinile până s-au răcit și mi-a fost teamă că nu voi mai putea vreodată îmbrățișa. Vorbesc despre lucruri cu viteza unei roți de hamster. Chiar acum când trec pe lângă voi literele astea fără sens, în mintea mea se învârt mă hipnotizează și uit și îndes în mine esențialul. nu am scut pentru voi. Am doar două guri mici și negre pe care le așez în urechi și cresc volumul până simt cum muzica îmi sărută timpanul.

Între timp mă ascund după orice apuc.

Într-o zi devin culoarea roșie a semaforului în altă zi groapa din asfaltul pantofilor voștri cine știe mâine de lentila cui mă voi lipi ca o amprentă neîndemânatică. sunt preocupată atât de mult de măștile mele încât azi am strigat la mașina care-mi amenința pântecul cu vocea altcuiva. Toate astea-s fotografii de pe drum din mișcarea către gaura neagră și tare aș vrea să mă pot opri fără să îmi mai pedepsesc gândurile.
Între timp nu mă accept și fug orbește. probabil de mine și de ceea ce voi deveni.
This is the end of my road.