Tu n-ai sărutat buzele unei madone...

era prea vie femeia din mine să nu simtă
arșița pe care o lăsaseși
la masa aceea scundă
înghesuită în colțul tavernei

nu-mi uram locul,
îmi disprețuiam teama -
teama că n-aș putea să scutur cerul
ca să cadă stelele toate, puzderie peste noi

de aur să ne fie dragostea, iubitule
și-atunci am preferat să scot din fântânile mele
două lacrimi
lucire în ochii mei, ochii ăia urâți, ai mei, doar ai mei, iubitule...
................................................
ia de aici un șervețel, hai, trece lumea pe stradă
și li se-mpiedică privirea de rimelul tău
(mi-ai spus încet, încet...)