Cenușă este floarea ce cândva ne-ademenea,
Apus e soarele ce fruntea-ți mângâia,
Deșert este grădina înrourată
Durere-i bucuria de altădată.

ÃŽn gheare-s transformate aripile fine,
În iad e acum speranța spre mai bine,
Un urlet de durere e cântecul zglobiu,
Taiat e pomul ce-odinioară era viu.

Minciuni sunt sutele de adevăruri,
Pierdute-s visele ce ne purtau la ceruri,
Amar e gustul fructului oprit,
Tu m-ai chemat, dar eu n-am mai venit.

În clipe se-ncadrează eternitatea,
Mai vie decât viața este moartea,
Regret este acum iubirea noastră,
Uscată e gutuia din fereastră.