în acest punct al călătoriei
defilează unul câte unul
caravanierii orbi
lună scoică amuletă
deșert lună albastră (nimic altceva)
povestește-mi calea
povestitor cu genele-nchise
învață-mă cursul nisipului fără memorie
și rumoarea sorilor morți
ape tulburi vite tăiate
persoane în doliu
carne desprinsă de pe coapse de-argint
neant de percal cu himere
îl mai retează
îl mai răstoarnă
îl mai rupe
îl mai rostogolește (asta e)
zilele se aseamănă evaziv
aceleași broderii
aceleași trese pe umerii reinventați
de pașii ce refuză să moară
povestitor ce-ți amintești
rătăcirea nopții
povestește-mi lumina
din urna poemului