Motto: Hahalera

Să nu deschizi la nime-n noaptea asta
Și nu privi, în niciun caz, pe geam,
Mai bine bate-n cuie mari fereasta
Și lacăte să pui de-un kilogram...

Să nu faci foc, să nu te plimbi prin casă,
Să nu produci, sub nicio formă, vânt,
Să nu dai semne că suntem acasă,
Nu spune nici în șoaptă vreun cuvânt...

Îmbracă-te în straie de culcare,
Prefă-te lângă mine mică-n ghem
Și pune-mi peste bot în grabă mare
Batista, dacă vezi că-ncep să gem...

Ferește-mă, măcar în noaptea asta,
De DNA-ul ce mă bântuie,
Că mâine cred că mă predau și basta,
Mă duc acolo unde Vântu e...

Textul parodiază poezia (impusă la concursul Alb-Umor)

Frunzele (Elegie de toamnă)
de Radu Stanca:

Nu mă-ntreba nimic în noaptea asta,
Nici cât e ceasul, nici ce gânduri am.
Mai bine lasă-mă să-nchid fereastra,
Să nu văd frunzele cum cad din ram...

Fă focul si preumblă-te prin casă
Fără să spui nimic, niciun cuvânt...
Vreau sa mă simt la tine ca acasă,
Să nu simt frunzele cum zboară-n vânt...

Învăluită-n straie de culcare
Asează-mi-te-alăturea c-un ghem,
Si deapănă mereu, fără-ncetare,
Să n-aud frunzele, sub pasi, cum gem...

Fereste-mă în preajma ta, de vasta
Urgie-a toamnei care bântuie...
Si nu mă întreba în noaptea asta
De ce mă înspăimântă frunzele...