Chiar e mai plăcută clipa
când o spintecă
tăișul așteptării,

de mă satur de bucurie
să-i intru sub piele.

Și nu mă opresc la pragul acesta
pe care și orbii îl trec
pipăind lumina,

ard mai departe cu flacără,
la răspântii pun semne
și plec.

Tot ce nu știu eu, știu ochii
ce văd mai departe
multe și tac,

mâna mea scrie atingeri.