De n-ar da-o pe glumă (din când în când) poeții
Cred că le-ar ieși àripile prin coaste
Prin ochi s-ar întrevedea, străvezii,
Tărâmuri numai de ei știute;
și dureroàse...
Pènele ar începe să-nmugurească
din fiece idee făcându-și cuib, case.


De-aceea-nÈ›elèg când o dau pe glumă - din nou;
când nu mai vor ca o coasă
să vadă - ei singuri - fiecărei fapte,
sfârșitul;
Fiecărei volute a vieții - nàșterea,
dureroasă.


-NÈ›elègeÈ›i poeÈ›ii: se străduie să trăiàscă
-n acelaÈ™i timp aici / È™ì-n apa vieÈ›ii,
miraculoàsă,
De unde dau să bea
din căuÈ™ul inimii lor ce se golèÈ™te
- împlându-se,
ființei noastre avide, însetàte,
care, astfel, cunoàște
și crește...