Dacă poșta romantic-ar mai fi,
ți-aș trimite subliminale și îmbrățișate rime
în seara de Ajun, când, fără tine,
cu siguranță am să fiu mai bun.



iubirea mea definitivă
nemulțumiri resimte,
pentru că toate cele dinaninte
au fost frumoase fără perspectivă.



bărbatului de veci din mine îi place să-l aștepți.
nu vine din războaie, de pe mări, armată sau călătorii,
ci zilnic vine din real carnal, iar pentru vina de-a trăi
va trebui să-l execuți mereu sentimental.



mă gândesc că ar fi bine să-nvățăm limbajul dragostei de tine,
să începem de la chemările mâinii, să trecem apoi la sunet și cuvânt,
la cântec și poezie.



în ceea ce te privește, aș vrea să refac evoluția în care,
reconfortant, să mă gândesc la Dumnezeu în contradicții medievale.
lmbajul se poate dezvolta și ca fenomen estetic mai târziu.


de curând trăiesc o dramă: îmi plac clădirile mai mult decât oamenii.
de parcă, toată viața de acum încolo, mă vor aștepta numai clădiri pline cu oameni.



eu am deslocuit lumea, tu știi ce va mai urma în mulțimea aceasta?
dacă nu ne-am plictisi atât de ușor, nici dragostea n-ar pândi pe la toate colțurile.
mi-aș fi dorit să fiu martor sufletului tău,
atunci când el va exploda spre veșnicie.



e iarăși Crăciunul, ca să pot să fac un moment de magie
mai am nevoie de o asistentă.
omul este totdeauna mai important decât legile care-l personalizează,
iar libertatea mea e mai întinsă
decât îmi este viața.