Un nerv de prin coloana mea lombară
Ce-a fost captiv strivit între inele
Mă-înnebunea a nu știu câta oară
Cu mari dureri și junghiuri foarte grele

Paralizase laba la picior
Era inertă, fără nici o vlagă
Și șchiopătam în văzul tuturor
Târâind după mine talpa bleagă

Numai că făcătorul de minuni
Cu-al său renume de necontestat
M-a operat de-amiază într-o luni
Și nervul parcă a reînviat

Iar ca dovadă de recunoștință
Pe pământeanul din aluat de zeu
Eu îl stimez cu-ntreaga mea ființă
Și-l prețuiesc enorm în gândul meu

Deoarece socot cu mintea mea
Că-n țară ierarhia de valori
Care pe merite se-ntemeia
Nu ține seama de realizări

Și-are la bază doar demagogia
Lipsită de criterii performante
La care nici neurochirurgia
Nu a găsit metode operante

De-aceea eu pun preÈ› pe pragmatismul
Care ne scapă azi de suferință
Apreciind convins doar altruismul
Și-a lui profesiune de credință