e smoală cu crini și pericol iubite
castroane cu stele se sparg sus de cer
și palmele noastre alintă cuțite
și lumea se plimbă cu pași de-ofițer

duminica țipă la vrăbii și-nghite
plăcinte cu măr, praf de pușcă și gin
și lanțuri ne trag înapoi zornăite
și-n parcuri cresc tei cu miros de pelin

la șoapte ne luăm și murim din cuvinte
ce nimeni nu știe cînd/ cum/ cît le-am spus
și gloanțe de frică ne-aleargă prin minte
și plîngem cotoare de soare apus

ei rîd și ne-arată cu mîna-nainte
noi poftim și tîrîm setea goală prin spini
și mă strigi și te-aud și tăcerea-i fierbinte
și aș vrea și te-ntorci și-i mereu și suspini

e liniște-n noapte,-i răpciune iubite
castroane cu stele se sparg sus de cer
și lumea se culcă pe cant de cuțite
și inima bate ca un pas de-ofițer