mi-e bine singur în cămeruța mea de la mansardă
fug ca de dracu când vine vorba de iubire
mi-e deajuns amintirea ta agățată de perete
o icoană în care ai pozat nud
pentru a rămâne în întregime o retușez des de praf
sunt încă femei ce mi-ar pune un bănuț în luntre
să le port spre agonia iubirii
dar din icoană tu ești porunca

port un război detaliat cu mine
sunt un fugar din calea lumii acel râu negru tumultos
se spun atâtea vorbe aiurea încât
mă dedublez într-un gândac de pământ negru mănânc
carnea cărților marilor poeți

&

sunt o prăjitură de tutun la țigară merge și-o țuică
sunt la picnic un grătar pe care a fost așezată
carnea crudă a poeziei
sunt fără de tine și voi muri în poemul acesta