nu exista nicio instrucțiune
totul era strălucitor
cu nimic între

chiar și pentru mintea mea
nu exista un concept
nimic ce să oprească ritmul

nu exista suferința miilor de ani
iar munții păreau idioți
cu mâinile ridicate spre cer

nu existau reguli ale proporției
noi eram născuți în mijlocul cenușiului
cu gesturi pline de ființă

am ucis
până ce etica a devenit unealtă
iar cuvintele au construit
casa singurătății

dar asta a fost acum mult timp
când cineva dansa
iar noi eram simpli fulgi