trăiesc într-un vis de toamnă cu ferestrele închise
un vis în care ploi se prăbușesc melancolice
nu îmi pasă că Dumnezeu a uitat de mine
ori că nefericirile se îngrămădesc sub preșul casei mele

trăiesc într-un vis ca o pajiște și uite văd cai sălbatici
se ascund în păduri despre care nimeni nu știe nimic
aș vrea să mă pot și eu ascunde undeva în inima pădurii
și să uit de tine

trăiesc într-un vis cum sunt zilele acestea la sfârșit de octombrie
gândurile mele călare pe cai se ascund în pădurile tale despre care tu nu știi nimic
nu departe luciul unei ape mă cheamă
vremea șireată ca o vulpe înghite toate mângâierile
eu servesc otravă
și zâmbesc