Toamna asta mă frământă
între-ale degetelor ei pâini
și mă binecuvintează cu crengi pline de măceșe neculese.
Am să evadez din ploi ipotetice,
în vârful picioarelor pășind
Printre cărările mâzgălite de utopia rouăi
ca să nu trezesc constiința boabelor de strugure
Ce stă învelită în drojdia adevărului încă nespus.