ÃŽn ceasul ce m-apropie, vecin de nebunie
Încerc să-mi caut scopul prin tenebroase gânduri,
Când ceasul îmi șoptește:
"Tic-Tac,
Grăbește căutarea, tu, nu ai veșnicia,
Ci doar o clipă stai, apoi, să pleci de pe pământuri!
Și de-oi găsi răspunsul,
Răsplata mea e nemurirea!
Dar, voi mă măsurați in stele, în umbre si în zile,
Ați inventat secunda-odat' cu ceasul, pe care-l vindeți.
Mâhnit mai sunt pe voi căci puneți preț pe mine
Tic-Tac,
Adio!
Eu sunt timpul."