poate că eram pe jumătate poet
și încă nu orbisem
rătăceam
după câte se pare alții mă vedeau
unii dintre ei curioși
până unde voi aluneca în prăpastie

în ochiul meu plângeau mai mulți ochi
lacrimi adunate prin maghernițe
cimitire de cartier
geamuri sub acoperișuri

niciodată nu mi-era de ajuns
să mă satur de poezie
încât să o trădez intenționat
să scriu de-a dreptul inimă sau dumnezeu
sau piatră
ca să alung moartea din mine
pe hârtie
albă și mototolită