De fapt, tu ce faci?
Construiești necontenit o lume întreagă
Apoi te gândești că de fapt nu e nicio grabă.
În inimă porți poteci, multe de fapt neumblate
Așezi copaci în parcuri, peisaje chiar nenumărate.
Eu ce fac de fapt?
Te las să furi tot ce ai pus deoparte
Și te urmez fără întrebări uneori în noapte.
Caut să am mai multe începuturi
Decât sfârșituri.
Nu vreau personaje, nu vreau cărți
Tânjesc doar după poezii ce marchează granițe pe hărți.
Și da, plătesc oricum la vămi
Taxe ce încep mereu cu „dă-mi...”
Dacă schimbi coperțile, ce se întâmplă cu povestea?
De fapt, dacă schimbi povestea ce se întâmplă cu coperțile?