merg aplecată printre poeme respirația fierbe zăpada
neatinsă lângă cenușiul uman greu
de trecut cu piciorul cu inima sălbăticită umbrele
se fac fiare flămânde din aer neastâmpărate
gânduri negre ies la spălat pe față

ia-mi urma dacă poți de coada unor litere
care curg din degetele bătute de scris

pun prinsoare cu tine viață c-o să rămâi cu semne
din sine scormonind obositor lumea nu-mi seamănă
nici cât un ac de cetină

mi-ar plăcea să nu mi se pună în cârcă
întunericul ca o scârțâitoare
dacă mă gândesc mai bine sub stratul călduros
de poeme imaculate ne pierdem

suntem mai mici decât cuvintele noastre - gulliver


(29 dec. 2013)