mă uit ca după un lucru pe înțelesul tuturor
negura lumii se cocoață pe ziuă pe cetini
pe umerii mei nedezmorțiți fără să mă bazez
pe vreo egalitate cu gerul întocmit în grabă
pe coala sfârșitului de an mă simt la limita
superioară a singurătății căreia nu-i disting
ochii sunt în disjuncție cu ceața îmi ridică
igluuri împrejur nu recunosc niciunul pentru
inima mea vulpea dă târcoale chiar pe locul
în care s-ar putea face dragoste la vârf
iluziile sunt colorate viu cineva spațial întreabă
cum se poate înnoda fericirea cu un capăt în aer
se topește artificial anul se schimbă și viața
întredeschisă rămâne

treci


(31 dec 2013)