se mai aud din când în când dincolo de trup
dincolo de bolta răstignită-n crucea cerului
pașii târșiți pe nisipul pustiului bântuit de îngeri renegați
se mai aude cum caut bezmetic un om
în pustiul prelins din trup cu necioplite renunțări

crucificați acest trup crucificați acest trup
de albastru plăpând tot strig
în adânc de flutur sunt un biet om nimic mai mult
chiar vântul netezește spațiile dintre noi
deși e târziu uneori și frig continuăm să ne îndepărtăm grăbiți
stă în firea noastră așa ne este scris
să ne sinucidem în dimineți însorite
zdrobindu-ne de caldarâm

în fiecare dintre noi se află un om un flutur un om o renunțare și poate pustiul cel pustiu