ochi lacomi aleg
guri lătrătoare taie rup sfărâmă
risipite
păsări se agață de umerii cerului
arborele geme îngenunchează se prăbușește
ațintește privirea în țipătul unui uliu rotit
nu moartea doare
ci hainele ei

ies dintre salcâmi
ca dintr-o casă îndoliată
pășesc în urma căruței cu lemne de foc
cum aÈ™ petrece un mort

în urmă
o inimă ieșită din cercevea
orbita pădurii
leagănă atârnat un cuib
lacrimă