A sosit un fulg de vată,

Și s-a cuibărit pe nas,

Dar se făcu râu de apă,

Apoi jos, făcu, popas.

.

Au mai năvălit vreo șase,

Danteluțe sclipitoare;

Să-i ating nu mai am șanse,

Toți sunt parcă, lăcrămioare!

.

Pe obrajii mici și rumeni,

De la vântul călător,

Nu mai poți fulgii să-i numeri,

S-au unit formând covor.

.

Privesc cerul mohorât.

ÃŽntr-un dans spectaculos,

Mii și mii au coborât,

Făcând solul luminos.

.

A sosit iarna, pesemne,

Tii, ce viscol! Gerul pișcă,

Soba-i caldă, are lemne,

Lumea-i albă ca o frișcă!