Peste iazul alb
Păsările sălbatice au plecat.
Seara, dinspre stelele noastre bate un vânt de gheaÈ›ă.

Peste ale noastre morminte
Se-nclină fruntea zdrobită a nopÈ›ii.
Sub stejari ne legănăm într-o barcă de argint.

Răsună mereu albele ziduri ale oraşului.
O, frate,
Sub bolÈ›i de spini urcăm, oarbe arătătoare, spre miezul nopÈ›ii.