mi se împăienjenesc ochii căutând
ceva altceva dincolo de albul unei foi
de ecran de fereastâ
de ochii care căznesc să nu spună nimic

dincolo

nu stiu de caut viața sau doar cuvintele
care de-o vreme nu mai fac casă bună cu mine
oamenii sau doar siluetele lor într-un teatru de umbre

uneori

mă despică ca un pumnal dinspre înăuntru înfipt
un dor de ceva ca de-o vară cu soare cuptor și cu pietre de râu
înșirate sub tălpile mele cum niște trepte vrăjite
către o dimensiune bizară