rândul să alerg din grotă
când din noi mie îmi vine
o banală anecdotă:
te-ntrebam ce crezi de mine

te-ntrebam ce crezi de parcă
-n mersul meu puțin locvace
spun din ce în ce mai rar că
absolutul mă preface

c-absolutul mă presare
și mă primblă pe sub pleoape
pașii mei adeși să sape
prin retină o cărare

prin retină un poem
cocoșat precum un semn
de-ntrebare-n Betleem
spre credință ți-l îndemn