al foii alb murise
împuns de tocul-spadă
se înșirau de-a dreptul
armate de cuvinte
de luptă sunt tăiate
vreo trei din oseminte
găsindu-se-n idee cu fraza
mai în sfadă

doar bogăția pură din nuduri
de femeie
pictând-o în cerneală
cu-mbrăcăminți de foc
voi dobândi pe dată a fericirii cheie
și vara își va face
prin iarna mea iar loc

o literă se-mbracă
în înălțimi de plop
s-a terminat războiul
zăpezile-s vasale
și ochiul minții noastre
cu văzul de ciclop
se-ndrumă către Domnul
cu toate ale Sale.

Cu cât înaintez și sunt mai în etate
O umbră desenez pe ziduri de cetate