uneori
mă întreb cum mor oamenii aceștia dezlipindu-se
de scrisoare
fiecare primește în plic câte o câmpie
sau o mare
cei mai norocoși primesc câte un copac
ori o iubire sau două
bat un cui în ochi și le agață acolo ca un tablou de familie
cu spinarea
cât o bătaie de aripă
le pipăie
când le șterg de păianjeni
până le țin de sete
apoi oamenii văd cu vârful de cui până când marea
se dezlipește din cauza câmpiei de valuri
câmpia
se dezlipește din cauza copacului de iarbă
copacul
se dezlipește din cauza iubirii de frunze
iubirea
nu se mai vede dansând goală din cauza ochiului
iar ochiul
de sete se dezlipește de scrisoare
și sapă
cu mâinile pe piept