DELIR




[ XIII ]




Avea vreo vină oare el, sărmanul,
Dorind nespus să guste-o libertate,
Cu vise reci, speranțe îndepărtate,
Când moartea tot și-agită buzduganul
Asupra lumii?! - Ori demonul, vicleanul?!
N-a fost măreața sa absurditate
Venin în inimi - strâns cu-aviditate,
De însăși cei din iad priveau spre chinul
Ce lesne încovoaie crucile ades,
Iar tot ce-au cunoscut vreodat', dispare
Cu speranțe reci - în univers crispare,
Făr' de lună caldă, dar c-un soare mort?!
Lacrimi i se scurg - ei... iadul, l-au ales
Și ce-au cules? Un chin, făr' de efort!..




ˆTh3Mirr0r




Din colecția/secțiunea "Nitrat de Argint"