Lungi amăgiri coboară efemere
Din el Olimpul cel îndepărtat
Noian de fum ajunge-n stele
Iar sufletul nu-i cumpătat.
Uragan de stări apare
Iar el taifunul din clepsidră urlă
Tezaurul de sentimente rare
Arde deodată-nvăluit de turlă.
Tectonica inimii mistuite
Se simte-n zări demult uitate
Și răzvrătită-n chinuri fade
Deja aruncă suliți oarbe.

Un amalgam de rău și bine
Se arde-n valul de mistere
Al inimii ce încă vine
Să stea de veghe-n austere
Corăbii ce alene duc
La el finalul rutei zăpăcite
Un cap de mort și cu un rug
Pentru a fi pe loc strivite.
Tectonica inimii mistuite
Se simte-n zări demult uitate
Și răzvrătită-n chinuri fade
Deja aruncă suliți oarbe.