Cafea și țigară-deliciul suprem
Al celui ce-o noapte polară a plâns
Lumină și sete. Un gând recviem
Din vise absurde, tăcere a strâns.

Cu capul în mâini te vrea dimineața.
Cafea și țigară. Un gând de ziar
E prea rece apa. Îți este și viața
Prea multă, prea tare. Lipsește un zar.

Privirea alunecă-n camera goală
Și astăzi începe. Și mâine la fel.
Ce grijă absurdă: o singură coală.
Și ziua de ieri începe cu zel.

Și capul te doare. Mănânci fără glas.
La radio spune: e vreme frumoasă.
Și lumea începe. În pat a rămas
O noapte întreagă fugind de angoasă.

Te uiți în oglindă: e chipul de ieri
Și chipul de mâine iar azi nu ai chip
Ai vrea să te plimbi ca-n tristele veri
Dar gândul te strigă: Neața Oepid!


Bacău, 13.01.1999