Cu un fâlfâit amoros,
preatârziul meu se izbea de preadevremele tău,
prin aerul plin de semne.

Liniștea ne-aduna dintre gesturi neduse la capăt,
spre disperarea orbilor, care băteau din baston, cereau mai mult zgomot.

Prin mirarea noastră, curgea înserarea în adieri de umbre.