sau despre cum te strecori înapoi în singurătate
cam ca-n corpul de acum cinșpe ani
ceva mai strâmt și lipsit de urme
începi să te strigi cu toate numele pe care ți le-au dat
de fapt tu cauți un sentiment cu care s-aprinzi becul ăla din nișă
apoi să te-așezi acolo doar ca să-ți spui până mori
nu sunt corpul meu și nu sunt durerea