poate-ți vei aminti de-o poezie cu umeri verzi
cu sâni rotunzi și calzi cu plete lungi
o poezie neatinsă de nici un gând
neaflată încă printre atâtea trăiri

și ai să scrii cum niciodată n-ai mai scris
cu inima cu ochii și cu gura
mușcând furios cuvintele rebele
strângând în pumn pagină după pagină
disperare după disperare
până când va rămâne doar esența pură
a unei iubiri care n-a fost

ai să mă scrii cândva, darling
într-o noapte cu lacrimi de santal
ai să mă scrii...

sau poate ai sa mă uiți
și-atunci am să rămân doar poezia ta

nescrisă încă