Nu mai sunt cernelurile de altădată
Grafit nici atât
Tastele tastaturii nu știu să viseze
Un șoarece cu buricul optic umblă nestingherit prin această mare brânză
Virtualul
De coada lui atârnă un eu insignifiant
Ar părea că am plecat cu șoarecele la păscut în loc să
Îmi mânjesc degetele și sufletul cu cerneluri care să viseze rotund

Aceste semne le-am scris mai întâi pe hârtie albă, mare brânză
Acum am senzația că am plecat la păscut cu
Stiloul
Care în loc să pască smerit
Plantează ierbi buimace
.......................
Tastele sugrumă intenția de visare, fiecare dintre ele îmi pare butonul roșu
Al unui detonator atomic