unii oameni spun că atunci când se zdrunciună temelia
îndelungi văzduhuri înghit prelung soarele
ca și cum formele atinse coboară în ape negre
fără putința desprinderii

cu puțin noroc
uneori se întâmplă să vină Crăciunul
chiar atunci când cineva îți scrie a doua naștere
după o perdea care acoperea fereastra
și dintr-odată poți observa că nici ceața nici neputința
nu pot ascunde coridoarele

din fericire lumea aceasta poate fi privită printre gene
tot mai mult și tot mai adânc
iar undeva deasupra lanurilor
unii nu îmbătrânesc niciodată

e ca și cum lumea ta nu poate locui într-o carte
și alunecă până îi ieși înainte
apoi înveți să fii vie
într-un cerc tremurător din care izvorăște laptele mamei...