își amintește că filmele vechi sunt mute
și se derulează în nopți cu miros de biblioteci fără spatiu pe rafturi
cineva ar putea spune; ,,aici lipsesc lumânările''
iar ea râde imaginându-și că pereții fug
în timp ce se holbează la un titirez care se învârte și crește
între cutele opace ale hologramei de pe tavan

e luna plină
pietrele se deschid și se lipesc pe gâtul transpirat al ferestrei

ce cald e aici!

o boală gălbuie face tumbe și tremură îmbrăcată în alb-negru

în surdină se aude muzica
cineva îngână ,,magna cum laude''
amintindu-și numele fiecărui amant în care a plutit sau a uscat rochiile

dintr-odată vede păsări călătoare
și trece vântul...
parcă e vară iar el trebuie să vină din clipă în clipă...