toate cărțile astea
nu mi-au servit la nimic.
miile de foi murdărite de litere
n-au putut să mă ascundă de rușine
că nu te-am iubit cum trebuia.

toată matematica
nu mi-a servit la nimic.
nu știu la ce sunt bune derivatele,
poate sunt ele opuse integrării,
dar eu, eu nu m-am integrat niciodată
în universul tău abstract și rece.

toată farmacologia
nu m-a ajutat cu nimic.
ți-am trimis ades rețete, pline de dor
și compasiune, dar scrisul tu nu-l înțelegi
iar prescurtările mele mai sunt decodate
doar de spițeri din timpuri ancestrale.

mi-au folosit însă apusurile
pictate pe geamul tramvaiului,
lung bloc pe orizontală, decupat de pe
marginea senină a timpului inert,
căci numai ele au știut să mă învețe
cât de lipsit de sens e totul.