uneori simt că o să mor-
o apoptoză pură, a firii,
parcă un răspuns dat uimirii
că din când în când celulele nu dor.

și cine nu doare, când încă e viu
se somează singur să-și revină:
căci și o gură de aer e luată-n pustiu
dacă nu te doare că încă nu-i plină.

dar încă mai simt, chiar de simt că nu simt-
în fine.
sper că vei intui ce-o să faci cu mine
sau cel puțin așa vreau să mă mint.

Și,iată, îți fac un cadou
nedrept însă, ambalat în cerința răspunsului:
aș vrea să încerci să-mi găsești un ecou
și-așa să mă scapi de povara ascunsului.