mă joc cu o bucată de gheață
dintr-o palmă în alta se topește
se preling picături de apă
lacrimile femeilor părăsite
apa se scurge pe podeaua de lemn
se ascunde-ntre fibre
sufletele morților se adapă
îmi continui jocul simplu
pană uit ce am început

singur în camera cu pereții gălbui
scaunul se leagănă
are un picior mai scurt
mă las în față mă relaxez
cad pe spate legănat de propria-mi greutate
îmi simt mâinile reci
ca și când nu ar exista
oare unde s-a scurs ultima picătură
poate s-a ascuns
undeva în podea