tic-tac, tic
tac (artificiu)

o să scriu o poezie scurtă
o fulgerare a unui moment de dans sârbesc
multă istorie și descriptivă durere a unei tăceri
și toate astea foarte aproape de kitsch
la fel precum moartea în revers față de curățenia primului strigăt
înjurătură ce nu își are murdăria oftatului celui din urmă
chiriași suntem toți, fie că ne place, ori ba

un tigru falnic, (enzime și apă) spălându-și dinții cu limba,
alături de un vultur ce scurmă cornos printre fibre de carne rămase pe os
în timp ce la sute de mile distanță un pescăruș flămând cu penele întoarse
strigă
când un pește îi scapă
care se înmulțește (deh, pește) până la limita dispariției algelor
tot atunci o planetă se sfarmă într-un vuiet de neconceput născând un soare pe cealaltă parte
cu aceiași noblețe de magician ce sfarmă un porumbel scoțând dintr-un pliu de pânză al mantiei lui lucitoare o zburătoare cu oase gata sfărmate, dar vie
și se face că nimeni nu știe cu un zâmbet pictural așternut peste riduri

tigrul rânjește, de frică desigur, căci în spatele lui se află o altă felină
o roată zimțată, tic-tac, vezi tu, și poeziile mele au riduri
și eu zâmbesc, dar nu fur nimic, nu am cum, doar amân un pic, animalic
oglindă

doar omul
tic-tac macină în egală măsură
sfărmând oasele unei gazele speriate

(tu
asta încerc zilnic să fiu
(fără sfârșit plutind
și mort, și viu ca în basmul acela în care voinicul reînvie
"da' greu somn am dormit [...]
ai fi dormit mult și bine dacă nu"
știi tu! ba bine că nu!))